Lecția de istorie

       După ce în 1859, prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza atât în Moldova, pe 6 ianuarie cât și în Țara Românească, pe 25 ianuarie, s-a efectuat "unirea mică", iar în 1877 România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman, independență care a fost recunoscută în 1881, apoi în 1918, sub domnia regelui Ferdinand I, are loc ceea ce numim "unirea mare".

          După ce în 1877 România își obține independența, prin tratatele de pace din 1878 de la San-Stefano și Berlin, România obține a patra sa provincie (Dobrogea de Nord), cu județele Tulcea și Constanța. Carol I este proclamat mai apoi Rege al României pe 26 martie 1881. În 1913 Carol I împinge România în al II-lea război balcanic, care se va termina prin înfrângerea Bulgariei. Tratatul de la București din 1913 consființește statutul regatului României ca putere regional-balcanică și, totodată, aduce României o nouă provincie, Dobrogea de Sud, cunoscută sub numele de Cadrilater, cu județele Durostor și Caliacra. În 1914 regele Carol I moare și rege al României devine Ferdinand I (1914-1927).

           După dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală și de Est, la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României, împlinind visul românilor, acela de a fi cu toții într-o singură țară numită România. O țară visată de secole, un vis care a fost aproape îndeplinit de Mihai Viteazul și care mai apoi a fost început de românii care l-au ales pe Cuza.

           Chiar dacă în urma celui de-al doilea război mondial România a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei și Cadrilaterul, indiferent în ce țară(Ucraina, Rep. Moldova, Bulgaria, Serbia) se află acei români astăzi, ei tot suflet de român au. Românitatea ne unește pe toți indiferent unde ne afăm și ne găsește în toate colțurile lumii.